Zidarie si tencuieli

Tencuiala clasica

Mortarele pentru tencuiala clasica necesita o modaliate de aplicare care, oricat de bine ar fi explicata teoretic, nu poate fi eliminata necesitatea unei ucenicii in santier, sub supravegherea si alaturi de meseriasi mai vechi. Indiferent ca este vorba despre tavan sau perete, suprafetelor ce urmeaza a fi tencuite li se aplica o amorsa numita sprit. Aceasta este o zeama de ciment ceva mai consistenta si se aplica prin aruncare cu canciocul. Spritul este recomandat in special suprafetelor lucioase de beton, caramida si in special BCA, deoarece astupa o parte din vaporii materialului, care constituie factorul determinant al higroscopicitatii excesive (absorbtia umezelii). In lipsa spritului, zona de contact intre tencuiala proaspata si perete se usuca aproape instantaneu afectand puternic aderenta.

Aplicarea tencuielei clasice

Dupa aplicarea amorsei, dar nu imediat, se trece la aplicarea stalpilor de nivelare. Acestia sunt niste benzi verticale de mortar aplicat pe pereti cu latimea de 15-25 cm. Pe un singur perete vor exista cel putin doi stalpi de ghidare. Verticalitatea acestora se asigura cu ajutorul firului de plumb sau al polobocului (nivela cu bula de aer). Dupa intarirea mortarului din stalpi se trece la tencuirea intregului perete dintre ghidaje, inainte ca materialul sa se intareasca, surpulsul de material se elimina cu ajutorul unui dreptar de aluminiu sau o rigla de lemn, lasand astfel suprafata neteda. Tot mortarul cazut pe jos sau de pe dreptar poate fi repus in lada cu material, se stropeste cu apa si se refoloseste.

Tencuiala clasica exterioara de calcane, poduri, grajduri este considerata tencuiala bruta, se aplica intr-un singur strat de aproximativ 2 cm grosime. Marimea nisipului folosit poate ajunge pana la 7 mm dar numai in amestec cu nisipuri mai fin granulate.

Tencuiala clasica exterioara pentru fatade si incaperi se executa in doua straturi: primul avand grosimea de 8-15mm si continand nisip cu granulatie de 0-3mm este denumit grund. Peste acesta se aplica un strat mai fin denumit tinci care are o grosime de aproximativ 5mm si o granulatie a nisipului din compozitie de 0-1mm (nisip cernut). Peste tinci, suprafetele vor fi varuite sau zugravite. Pentru o suprafata mult mai neteda, peste grund se va aplica un strat de glet in locul tinciului. Acesta este o pasta vartoasa obtinuta din amestecarea energica dintre var si ipsos. Astazi, se utilizeaza din ce in ce mai rar tencuiala clasica, adevaratii meseriasi fiind la pensie (tatal meu are peste 40 de ani pe cartea de munca doar zidarie si tencuiala). Au inceput sa fie folosite tot mai mult amestecurile de ciment-var-aditivi ambalate in saci si carora li se va adauga nisipul si apa necesare.

Prepararea mortarelor pentru tencuiala clasica

Este recomandabil ca pentru prepararea mortarului sa se foloseasca betoniera mobila de santier. Ordinea de introducere in betoniera a compozitiei este urmatoarea: o parte din apa de amestec care trebuie sa fie potabila altfel, pot aparea eflorescente daunatoare si inestetice componentele solide ( liantul/liantii + nisipul); se omogenizeaza prin malaxare se adauga restul de apa.